Promit solemn să nu vă mai plictisesc niciodată cu informații negative sau scandaloase despre Uniunea Scriitorilor. O fi avînd și răbdarea dvs., săraca, limitele ei. Așa că sper ca articolul de față să fie ultimul. Am brehănit pe aici ani de-a rîndul și lumea m-a luat de nebun. „Uite, mama, un zurliu se joacă cu Justiția în nisip.“ Dar ce să vezi? În urmă cu cîteva luni, s-a încheiat ultimul proces între Uniune și contestatari. Pe scurt, era vorba de schimbarea statutului și de înregistrarea legală în Registru. Cum acestea nu s-au făcut deloc sau nu s-au făcut conform legii, Uniunea a încercat să se ferească de consecințe,susținînd că nu are legătură cu reglementările din OG 26/2000. Ea se trage de la celebrul decret din ’49 și deci să fie lăsată în pace. Deci nema Registru, nema adunare generală, vivat Statutul (care s-a mai schimbat o dată, de curînd). Pentru asta, se pare că avocata însărcinată cu rezolvarea cazului din 2015 pînă ieri ar fi încasat peste 600.000 de euro. Nu dau suma ca sigură, dar nici nu m-aș mira. Doar că, în loc să le spună clienților că ar fi mai cuminte să-și pună actele în ordine, doamna în chestiune a executat niște acrobații juridice care, ca luptele seculare, au durat nouă ani.Și a încasat. Să fie primiți, zic, dar, pînă la urmă, cineva tot va trebui să pună banii la loc, întrucîtsînt ai scriitorilor. Să nu uităm nici că, an de an, Uniunea s-a plîns că nu are bani, deși a fost finanțată de Ministerul Culturii. A avut suficienți și am să și arăt nițel mai jos cam pe ce s-au dus.
De curînd, tribunalul a publicat motivarea procesului de mai sus. Nu, nici vorbă de exceptare de la lege. Nici vorbă de 1949, 1924 și nici măcar de Burebista sau comuna primitivă. Legea e una pentru toți, dacă vrei să fii și cu slănina-n pod, și cu brișca unsă. Ei, și aici să te ții, că se lasă cu vînătăi. Citez: „Se notează că această limitare în privința înregistrării nu semnifică sub nicio formă neobligativitatea înregistrării în Registrul asociațiilor și fundațiilor a modificărilor aduse asociației, statutului ori altor aspecte privind funcționarea asociației, avînd în vedere producerea de efecte juridice prin înregistrări anterioare a aspectelor referitoare la organizareînființate prin legi, ordonanțe, decret-lege, hotărîri ale Guvernului sau prin orice alte acte dedrept public. S-a notat că Uniunea Scriitorilor din România face parte din acesteasociații, cărora OG nr. 26/2000 le-a recunoscut expres menținerea caracterului deutilitate publică“. Și, nițel mai jos, „[…]funcționarea asociației, interpretarea dorită de apelantă în sensul că art. 85 OG nr. 26/2000 a exclus obligativitatea înregistrărilor în Registru în privința funcționării și organizării, fiind exclusă. Aceasta deoarece conform art. 86 OG nr. 26/2000, pe data intrării în vigoare a prezenței ordonanțe se abrogă Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 6 februarie 1924, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare“.
Așadar, pentru a putea funcționa, USR trebuie/trebuia să se înscrie. Și ce o împiedică? Mai multe statuturi adoptate ilegal, absența vreunui membru din actuala conducere cu semnătură și date de identificare în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, inexistența unei Adunări Generale. E de porc? E. Este ce am susținut noi, ciudații, atîta amar de vreme, lucru pentru care am fost excluși și porcăiți în revistele Uniunii, sponsorizate, și ele, de stat? E.
Țin să vă explic că cele mai multe „acțiuni culturale“ ale USR nu au fost plătite din vistieria proprie. Diversele festivaluri, deplasări, „turniruri“ (în străinătate) și premii au fost finanțate de instituțiile statului. Tare mă tem că banii ăștia (în absența unei identități juridice) vor trebui justificați cu acte sau pîrnaie.
Of, și erau atît de buni bănișorii de la stat! Puteau fi învîrtiți atît de profitabil. Ce jale pe directorii revistelor literare, ce jale pe șefi și șefuți de la vîrf și din filiale! Auzi, domnule, să piardă așa o dulce viață, pentru niște lei amărîți! Ce se bagă legea aici? Ce are cu noi? Banii ăia sînt un fleac, măi zgîrciobilor! De aia, oriunde se strînge lume și se dă vreun premiu, hop și noi!
Nu aș fi atît de ciudos, dacă membrii obișnuiți ai breslei ar trăi cît de cît mai bine. Dacă ar avea parte de atenție, asistență juridică, reprezentare. Dacă ar fi ajutați la încheierea contractelor, dacă ar fi sprijiniți în mici turnee de promovare, prin colaborare cu editurile. Nu, nu sînt bani! Dar fraierii care tremură de frica suplimentului sîntcea mai bună armată tremurătoare, gata mereu să pună batista pe țambal și să plătească cotizația.Acolo e bătaia peștelui. Și, să nu uit, absența totală a noilor scriitori, afirmați în ultimii zece ani.
Spun toate astea cu o imensă amărăciune. Instituția asta captivă s-a îndepărtat definitiv de profilul profesional de anțărț. În urmă cu 40 de ani, scriitorii aveau mai mult curaj, erau mai solidari, deși aveau deasupra capacul de canal al Securității și partidului. Cine știe? Poate că nu prea mai sînt scriitori în Uniune și au fost înlocuiți de zombi.
P.S. Citesc, de curînd, că USR a avut depus la finanțare un proiect, „ZOOM – Literatura tinerilor“. Dar se pare că a fost făcut atît de în dorul lelii, că nu s-a aprobat. Las’ că vine Ministerul Culturii, mesmerizat de gloria instituției, și-l pupă pe Bubico.
Articolul Arte și mesmerie apare prima dată în Caţavencii.
