Cele mai mari partide ale României, și cele mai bogate în același timp, au decis că e mai bine să avem alegeri mai puține pentru că iese și țărișoara mai ieftin. Cel puțin ăsta a fost unul dintre argumentele folosite la începutul anului: dacă mai comasăm din alegeri, mai economisim niște bani. Dar am și economisit? Greu, spre imposibil de spus.
Dacă încercăm să dăm
timpul înapoi și facem un efort minim de atenție retrospectivă, ne vom da seama că, cel puțin teoretic, ar trebui să fi economisit banii pentru campania electorală de la europarlamentare. Pentru că, oricum am da-o, campanie electorală pentru alegerile europarlamentare nu a existat. Emisiunile electorale ale televiziunilor de știri au fost puse la ore la care audiența tinde spre minim, panourile de afișaj pentru europarlamentare au fost goale, broșuri și pliante dedicate acestor alegeri s-or fi tipărit, dar nu le-a văzut mai nimeni, spoturi electorale au fost vreo cinci, de toate, și nici online-ul n-a mai gemut ca altădată de la postările sponsorizate ale partidelor.
Și totuși, datele Autorității Electorale Permanente spun altceva. Dacă te uiți pe sumele declarate de partide ca fiind colectate și folosite pentru campanie, ar fi trebuit să ne împiedicăm pe stradă de mesajele politicienilor despre importanța Parlamentului European, despre cât de bine ne face nouă această instituție și despre planurile mărețe care vor face Europa great again.
750 de salarii minime brute
pe economie puteau cheltui partidele pentru fiecare candidat de pe lista pentru Parlamentul European. O listă completă a unui partid mare a cuprins 43 de candidați, ceea ce înseamnă că un partid (sau o alianță) putea să se întindă la cheltuieli totale de 32.250 de salarii minime, adică 106.425.000 de lei. Ceva mai mult de 21 de milioane de euro. Sunt bani care, folosiți cum trebuie, ar asigura o campanie publicitară extrem de agresivă, timp de 30 de zile. Iar asta doar pentru un singur partid/alianță.
Banii cheltuiți în campaniile electorale sunt decontați de către contribuabili, prin intermediul AEP, în cazul partidelor sau candidaților care depășesc pragul de 3%. Adică nu doar cei care au reușit să acceadă în PE își primesc banii înapoi, ci și partide precum REPER, care n-a atins pragul electoral, dar l-a depășit pe cel al decontării.
O analiză a celor de la snoop.ro
spune că alianța PSD-PNL ar fi cheltuit peste nouă milioane de euro pentru publicitate la TV și în online. Bani care, totuși, nu s-au văzut. Bugetele celor mai serioși clienți de publicitate din România nu se apropie de sumele astea nici într-un an de zile. Oricât s-ar fi scumpit spațiul de emisie în ultimii ani, cu nouă milioane de euro inunzi, practic, toate televiziunile cu spoturi, dimineață, la prânz și seara, timp de o lună. Sunt mulți, foarte mulți bani care nu se regăsesc în realitate. Desigur, facturi doveditoare există, materiale atașate decontărilor, așa cum cere legea, există și ele, dar cel mai probabil valoarea acestora este mult umflată.
Din datele făcute publice
de către AEP până acum, toți candidații la europarlamentare n-ar fi cheltuit decât aproape 146 de milioane de lei, iar cei mai mulți bani dintre aceștia au fost cheltuiți de către PSD + PNL.
Mai interesante decât cheltuielile, care, repetăm, nu se regăsesc în realitate, cel puțin nu în cazul campaniei electorale pentru europarlamentare, sunt contribuțiile candidaților.
Căci pentru finanțarea campaniei electorale, singurii bani care pot fi folosiți sunt cei depuși la partid de către candidați sau banii pe care îi are deja partidul din alte surse. Partidele mari, cu reprezentare parlamentară, au bani de la buget. Dar, chiar și așa, tot simt nevoia de a primi și umilele contribuții ale celor aflați pe listele de candidați, indiferent dacă ocupă o poziție eligibilă sau nu.
Vasile Dîncu, de exemplu, este unul dintre campionii contribuțiilor la finanțarea campaniei alianței PSD-PNL. Nu mai puțin de două milioane de lei a depus sociologul în conturile PSD pentru a ajuta partidul să-și promoveze proiectele europene. Banii, a declarat domnul Dîncu, ar proveni din venituri proprii. Ceea ce înseamnă că, practic, omul și-a golit aproape complet buzunarele, lichidând cele două depozite bancare deschise în 2021, în valoare de câte 1.000.004 lei fiecare. Și-i va recupera, desigur, în câteva luni, dar gestul contează. Chiar a dat totul pentru partid.
Mai interesantă decât contribuția domnului Dîncu, însă, este cea a Marei Mareș.
Fără a se afla printre cei 19 eurodeputați aleși ai PSD-PNL, Mara Mareș a contribuit și ea generos la campanie, depunând în conturile PNL 1.600.000 de lei. La doamna Mareș nu a mai fost vorba despre venituri proprii, ci de împrumuturi. Realizați că există cineva care i-a împrumutat unei tinere speranțe a politicii liberale 1.600.000 de lei? Cum, de asemeni, există una sau mai multe persoane care i-au împrumutat lui Alexandu Ciprian Epure 2.475.000 de lei. Cine este Alexandru Ciprian Epure? Exact, asta este una dintre întrebări.
Listele contribuțiilor
candidaților la finanțarea campaniilor electorale, mai ales la cea pentru europarlamentare, ar trebui să fie material de studiu pentru procurori. Pur și simplu apar, dintr-o dată, niște bani despre care este greu de crezut că provin din economia reală. Nu e nevoie de e-factură sau de e-tva pentru a-ți da seama că sume imense de bani circulă necontrolate prin țară.
Că Vasile Dîncu și soția sa au două milioane de lei în conturi este de înțeles. În definitiv, omul are unul dintre cele mai de succes institute de sondare a opiniei publice. Că Mara Mareș sau Alexandru Ciprian Epure și mulți alții ca ei găsesc de unde să împrumute, la rândul lor, milioane, este un semn că, dacă vrei, chiar poți.
Nu le cereți politicienilor români să înțeleagă cum funcționează o economie sau de ce. Câtă vreme ei pot găsi la orice colț de stradă finanțatori atât de generoși, nici n-or să aibă nevoie, vreodată, să înțeleagă ceva.
Articolul Cea mai scumpă campanie invizibilă apare prima dată în Caţavencii.
