Într-un discurs incoerent, presărat cu erori logice și istorice, președintele PSD face următoarea afirmație despre datoria pe care o are un politician față de cetățeni: „Datoria noastră este cu totul și cu totul alta, trebuie să ne implicăm și să găsim soluțiile cele mai bune pentru a nu vă schimba modul de viaţă”.
Prin urmare, noi îi alegem pe oamenii politici tocmai pentru ca ei să nu ne schimbe modul de viață. Lumea merge înainte, provocări de tot felul apar în fața noastră, crize așteptate sau neașteptate ne străbat viețile, dar politicienii trebuie să se îngrijească să nu ne schimbăm nicidecum. Că e pandemie, că e război, că e criză energetică sau alimentară, modul nostru de viață trebuie să rămână același.
Probabil că liderul PSD a dorit să-și asigure electoratul fidel, cel care chiar nu dorește să se schimbe nimic, că e bine așa cum e, orice s-ar întâmpla.
Dar ce i-a ieșit este declarația de credință perfect exprimată a încremenirii în proiect datorată unor oameni politici lipsiți de viziune și de curaj.
Citește și: Autoturismul personal devine istorie. O transformare radicală la nivel mondial
Pentru că un om politic trebuie în primul rând să aibă o viziune despre viitor; ceea ce face Marcel Ciolacu și fac toți cei care îl înconjoară de trei decenii încoace este să manipuleze prezentul cel mai mărunt astfel încât oamenii să rămână dependenți de acest prezent și de acești politicieni.
Care nu au fost și nu vor fi capabili să ofere societății o imagine a viitorului pe care să o poată vedea cetățenii, la care să adere și în numele căreia să merite să facă eforturi ori sacrificii azi. O viziune a viitorului este mai mult și altceva decât această prestidigitație verbală făcută cu ochii pe sondaje și pe profitul imediat.
Ea înseamnă că ai capacitatea de a imagina și, mai ales, de a insufla celor din jur imaginația unei stări viitoare spre care am dori să mergem cu toții. Dar să ne uităm în jurul nostru acum: cine anume dintre politicienii români vi se pare că ne poartă înainte?
Din vorbele și faptele cui putem desprinde ceva care să ne îngăduie să ne proiectăm cu toții într-un viitor deloc îndepărtat, un viitor al nostru, un viitor comun? Cine dintre politicienii români transmite speranță românilor?
Pentru că a transmite speranță implică și curaj. Iar ceea ce spune șeful PSD este opusul cel mai complet al curajului: nu, datoria omului politic nu este să găsească soluții pentru a nu vă schimba modul de viață, dragi români, pentru că atunci când toată lumea se schimbă în jurul vostru, a rămâne neschimbat nu e semn de trăinicie, nici de rezistență, ci de inadaptare.
E nevoie de curaj să le spui oamenilor că nu pot continua să trăiască așa cum au făcut-o până acum, iar asta nu pentru că nu merită să aibă o viață bună, ci tocmai pentru că viața lor și a copiilor lor trebuie să fie una bună mâine în ciuda dificultăților de azi.
Citește și: Ultimul proces al lui Netejoru cu Laura Kovesi, câștigat de șefa Parchetului European
Frauda logică pe care o comit politicienii români neîncetat este să exploateze fricile trecutului ca să nu schimbe prezentul: iată, părinții noștri au muncit și au murit ca noi să fim independenți energetic, ne spune într-o frază mincinoasă Marcel Ciolacu (dar nu-i problemă, pentru că din premise false se poate deduce orice), prin urmare nu e cazul să devenim dependenți tocmai acum, când energia este în criză.
„Eu am trăit în comunism”, ne mai spune același personaj, fiind gata să depună mărturie pentru sacrificiile pe care le-a făcut și pentru suferința pe care a îndurat-o din cauza raționalizării energiei.
Iar în cetățeni trebuie atunci să se trezească fricile cele mai negre, vai, nu vrem să ne întoarcem la comunism, nu vrem să suferim în întuneric și în frig, e bine așa cum e acum.
Așa se procedează atunci când vrei să iei captiv prezentul societății fiind incapabil de a oferi soluții pentru viitor: oameni buni, nu priviți înainte, uitați-vă mai bine în urmă, fugiți de viitor, că acolo se ascund pericolele. Și, mai ales, nu vă schimbați!
Aceasta nu este o datorie a omului politic, aceasta este o înșelătorie a omului politic. El trebuie să aibă temeritatea de a-i duce pe oameni prin furtunile prezentului făcându-i conștienți de dificultățile prin care trecem împreună, nu amăgindu-i că totul e bine așa cum e.
De prea multe ori în ultimele decenii am ignorat provocările lumii în care trăim și iată-ne azi acumulând decalaje și inadaptări care ne împiedică să construim o societate solidă pentru mâine.
Unii dintre cei mai curajoși și-au luat viața în mâini și au plecat din țară sau au rămas în țară și au schimbat ce se putea schimba lucrând singuri. Ei nu s-au bazat nicio clipă pe acești speculanți profesioniști care fac politica națională și locală. Dar foarte mulți oameni au rămas, din păcate, și de multe ori fără voia lor, dependenți de mărunta, dar repetata manipulare politică.
Citește și: Revoluția va avea un itinerariu jalonat în Timișoara cu fonduri din PNRR
Precum în povestea lipsită de orice onestitate pe care o propagă cu nerușinare Rareș Bogdan atunci când le cere oamenilor să nu plece urechea la „retorica dezastrului” promovată de la Bruxelles, amestecând în cel mai indecent mod măsurile de igienă personală cu fake-news-ul oribil legat de „făina de gândaci”. Doar în mintea chinuită, lipsită de orizont, de talent și de cinste, a politicianului român Uniunea Europeană te „obligă” să nu te speli sau să mănânci insecte.
Căci nu e nimic mai străin spiritului european dintotdeauna, din Renaștere până azi, decât incapacitatea de a te adapta vremurilor ce vin. Sacrificiile atâtor generații de oameni curajoși nu au avut drept scop să dea naștere unor politicieni al căror singur curaj e totuna cu tupeul de a deforma adevărul și realitatea de dragul ținerii în lanțuri mentale a unei populații vulnerabile.
De aceea, dacă vrem să fim o societate modernă, demnă de trecutul nostru și mai ales încrezătoare într-un viitor mai bun, trebuie să refuzăm asemenea discursuri despre „datoria” omului politic de a ne spune că suntem cei mai frumoși și mai deștepți din lume și că nu trebuie să facem nimic ca să progresăm.
În lumea tot mai complexă și mai imprevizibilă de astăzi, nu refuzul de a vedea realitatea e soluția, nu inadaptarea ne va ajuta să mergem înainte, ci curajul de a ne asuma limitele, fricile, dar și puterile creative astfel încât să participăm la construcția viitorului, nu să ne lăsăm copleșiți și mereu înfrânți de el.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Articolul Datoria noastră și retorica inadaptării apare prima dată în PressHUB.