La o primă citire, titlul de mai sus pare absurd: cum pot fi asociate niște banale fotografii făcute vara pe o plajă cu tancurile din piața chinezească și cu o climă în schimbare?!
De multe ori, când am prezentat diverse bizarerii despre alarmismul climatic (d. ex., moartea baobabilor africani, mentalizarea, „sinuciderea” morselor), răspunsul l-am găsit lucrând cu materialul clientului. De data aceasta, „clientul” este un grup de universitari europeni, conduși de conferențiara Saffron O’Neill (University of Exeter, Marea Britanie), care, pe 5 mai a.c., a postat articolul Visual portrayals of fun in the sun misrepresent heatwave risks in European newspapers (Reprezentarea vizuală a distracției la soare în ziarele europene denaturează riscurile caniculei). Pentru a face publicitate articolului, prof. O’Neill a mai publicat pe 14 mai și o versiune „populară” într-o publicație alarmistă, The Guardian, sub titlul ‘Fun in the sun’ photos are a dangerous distraction from the reality of climate breakdown (Fotografiile de tip „distracție la soare” sunt o distragere periculoasă a atenției de la realitatea dezastrului climatic).
Prima mea impresie, după citirea celor două materiale, a fost că există „ceva” care crește și acționează prin unele campusuri britanice. Pentru că am mai întâlnit o situație similară și în cazul Facultății de Geoștiințe, Universitatea Edge Hill, Lancashire, care a expus public în 2013 o instalație intitulată Welcome to the Fabulous Anthropocene! Într-un articol pe care l-am publicat în 2019 m-am întrebat ce legătură poate exista între Las Vegas (capitala jocurilor de noroc) și schimbarea climei în Antropocen?! Am conchis atunci că era vorba de o glumă de vară, probabil în stilul umorului britanic. Dar, meditând pe baza unor date discutate în recentul meu articol Este libertatea academică în pericol? Despre dezechilibrul ideologic și deriva către „monocultura” de stânga în universități, cred că acel „ceva” are o anumită compoziție și coloratură politică dominantă.
Practic, cele două articole al căror prim autor este prof. O’Neill sunt o expresie a indignării produse de „nesimțirea” oamenilor din patru țări (Marea Britanie, Franța, Germania și Olanda) care, în timpul verii, năvălesc pe plajă și se bucură de soare, apă, aer, fără se le pese de manifestări meteorologice atribuite „dezastrului” climatic.
Utilizând un algoritm de căutare pe internet a imaginilor folosite de diverse publicații din cele patru țări menționate pentru a descrie valul de căldură din vestul Europei (în 2019), O’Neill et al. (2022) au găsit că ponderea imaginilor asociate cu „dezastrul” climatic nu transmite nicio o îngrijorare semnificativă și maschează de fapt „realitatea” care ar trebui să-i zguduie pe toți oamenii care merg la plajă (Fig. 1).
Ceea ce i-a surprins neplăcut pe autori a fost predominanța imaginilor distractive, vesele, lipsite de îngrijorare grupate în sub-categoria „activități în sau lângă apă” (partea de sus a colajului fotografic). Lansând o diatribă la adresa autorilor și redactorilor știrilor despre „valurile de căldură”, prof. O’Neill face o paralelă neașteptată cu imaginile care „ne-au definit înțelegerea războiului sau a protestelor”, susținând că imagini apocaliptice similare ar putea „spune adevărul despre dezastrul” [climatic]:
…[fotografiile] modelează producția de știri: elementele vizuale convingătoare ajută știrile să intensifice influența agendelor mediatice. Gândiți-vă la imaginea bărbatului care blochează o coloană de tancuri în Piața Tiananmen din Beijing, la tânără care fuge din satul ei după ce a fost arsă de napalm în războiul din Vietnam, la fumul care se ridică din turnurile gemene.
Apoi ne este prezentat un alt colaj fotografic, care, potrivit lui O’Neill et al. (2022), ar fi trebuit să transmite mesajul de alarmă implicat de valul de căldură din 2019 (Fig. 2):
Foarte interesant mi se pare și faptul că autoarea O’Neill a ales să-și prezinte articolul de tip „popular” în ziarul The Guardian, cel care a adoptat în 2019 o politică editorială de a manipula imaginile care însoțesc articolele despre climă în vederea înfricoșării cititorilor care nu sunt încă pe deplin convinși de existența dezastrului climatic. „Ideea de căldură” trebuie reprezentată prin culorile roșu și portocaliu, care sunt (în culturile occidentale) asociate în mod obișnuit cu căldura sau pericolul.
O fotografie de pe o plajă britanică, publicată de The Guardian în 2019, înainte de implementarea noii politici editoriale, arăta așa (Fig. 3):
O fotografie de pe o plajă britanică, publicată de The Guardian în 2022, arată așa (Fig. 4):
Aplicarea unui filtru roșu, chipurile pentru a sublinia prezența dezastruoasei încălziri globale, transformă plaja britanică într-un peisaj SF marțian. Dacă ziariști profesioniști (să zicem) se pretează la astfel de machiaverlâcuri puerile, înseamnă că acel „ceva” despre care scriam mai sus a infectat și mass-media din Marea Britanie, nu doar universitățile de acolo.
Alarmismul climatic nețărmurit creează tot soiul de monștri bizari. Pe lângă cei menționați mai sus, am mai întâlnit un exemplu de mizantropie distopică. Într-o postare din iulie 2019, britanica Chal Ravens, o contribuitoare permanentă a ziarului The Guardian, a criticat muzica de dans și distracția din discoteci pentru că – n-o să ghiciți! – DJ-ii călătoresc prea mult de la un club la altul, iar dansul dinamic duce la o respirație gâfâită. Ergo, se va înregistra o creștere inutilă a emisiilor de CO2, adică o batjocură totală la adresa ispășirii noastre de păcatul climatic!
Pe lângă incriminarea unei simple bucurii de a sta pe o plajă, ar mai trebui să interzicem și dansul: înapoi în Evul Mediu, îmbrăcați în saci și cu cenușă pe cap, poate-poate vom salva planeta de creșterea CO2…
Concluzie
The Brave New World este o distopie creată de un britanic în 1931 și publicată un an mai târziu. Pe linia acelei fabuloase lumi imaginare, îmi permit să adaug o completare potrivită anului 2022:
Departamentele de Dezinformare din țările occidentale, care vor folosi filtrele roșii/portocalii pentru toate fotografiile făcute în aer liber, să adopte și un filtru special prin care microscopicele molecule de CO2 să apară pe cerul înroșit. Astfel, „cerul înstelat deasupra mea” va deveni „cerul cu CO2 deasupra noastră”.
