Știrea zilei este că KPMG a evaluat Hidroelectrica la peste 51 miliarde de euro! Motivul pentru care a fost realizată această evaluare este pregătirea pieței pentru oferta de vânzare de acțiuni ce urmează a fi inițiată. Acum câteva săptămâni, Fondul Proprietatea, care deține 20% din totalul de acțiuni la Hidroelectrica, văzând că statul Roman, care deține restul de 80% prin Ministerul Energiei, nu dorește scoaterea pe bursă a celui mai mare producator național de energie electrică, a hotărât să vândă 75% din acțiunile sale, ceea ce înseamnă 15% din acțiunile companiei. Blocarea vânzării acțiunilor ce aparțin statului român a fost demarată de PSD, cand se afla în opoziție la începutul pandemiei și era majoritar în Parlament, bocare care s-a materializat printr-o lege în august 2020 (173 / 2020) și care interzice vânzarea de acțiuni de către stat până în august 2022. Totuși, în PNRR, România se obligă sa listeze cel putin 15% din Hidroelectrica. Asta înseamnă că într-un viitor oarecare pe piață vor fi peste 30% din acțiunile aceastei companii.
Evaluarea este bazată pe piață, nu este o evaluare patrimonială și nu sunt prea multi specialiști care să fie în stare să emită judecăți de valoare despre calitatea acestei prime valori rezultată. Valoarea reală va fi dată de valoarea cu care acțiunile se vor tranzacționa pe burse.
O mare problemă a unei listări este perioada în care se realizează. Dacă bursele sunt pe maxim, valoarea de vânzare a acțiunilor e mare. Problema este că în conjunctura crizei din Ucraina și a crizei economice care începe să afecteze din ce în ce mai mult economia mondială, adică toate bursele sunt pe roșu, este posibil ca valoarea pachetului de acțiuni scos la vânzare să fie diminuată. Putem să venim și cu contraargumentul că fiind o companie energetică importantă pe plan regional, conjunctura să fie favorabila, mai ales că astăzi România trece printr-un deficit de energie electrică major și rezultatele financiare de anul trecut ale Hidroelectrica au dus la un divident substanțial per actiune. Mai adăugăm și faptul că în ultima perioadă sunt „la modă” companiile care produc energie verde.
Între timp a intervenit ASF-ul care a limitat sever listarea în paralel pe bursa românească și pe una din bursele străine care nu poate depăși 2% din totalul acțiunilor. Trebuie amintit că Fondul Proprietatea a mai listat pe London Stock Excenge acum câtiva ani acțiunile Petrom. Decizia ASF-ului nemulțumeste managementul Franklin Templeton, compania ce administrează Fondul Proprietatea, CEO-ul acesteia, Johan Meyer, declarând: „Decizia privind certificatele de depozit este una foarte nefericită şi va avea efecte negative pe termen lung asupra pieţei de capital locale. Ea ameninţă succesul listării companiei la bursă a Hidroelectrica şi este un pas înapoi pentru piaţa de capital românească şi pentru modul în care este percepută de către investitorii internaţionali.”
Ar putea exista o discuție pe subiectul îngrădirii de care aminteam: ajută sa nu bursa românească? Indiscutabil că pe termen scurt ajută la mărirea lichidității, dar pe termen lung? Dar dacă listarea unui pachet la mare de acțiuni ar face mai atractivă BVB, aducând mai mulți investitori și crescând, e adevărat, într-un timp mai mare, capitalizarea bursei? Asta nu ar duce la întărirea economiei românești? Se pare că listarea acțiunilor proprii Fondului Proprietatea la Londra este un succes prin creșterea numărului de investitori străini și printr-o creșterea substanțială a prețului pe bursa londoneză.
Evoluția acțiunilor FP la LSE – Sursa: https://www.londonstockexchange.com/stock/FP./fondul-proprietatea-s-a/company-page
Și listarea Petromului pe aceeași bursă londoneză putem să-l numim un succes:
Evoluția acțiunilor Petrom la LSE – Sursa: https://www.londonstockexchange.com/stock/PETB/omv-petrom-s-a/company-page
Măcar despre aceste două companii putem să spunem că se supun regulilor drastice privind transparența și a regulilor privind calitatea managementului corporativ.
Revenind la listarea Hidroelectrica, probabil că dacă România nu se obliga prin PNRR la listare și Fondul Proprietatea nu iniția această ofertă de vânzare, nimeni nu mai vorbea de acest subiect. Acum doi ani, după ce PSD-ul bloca vânzarea acțiunilor statului cu surle și trâmbițe populiste, analizam oportunitatea listării și scriam că nu se dorește transparentizarea companiei pentru a astupa căpușarea. (Daca citiți articolul de acum doi ani, vă rog să accesați lincurile din conținut.) După doi ani, compania a rămas în aceeași ceață opacă și cu acelasi management aflat în siajul unor grupuri de interese cu apartenență la PSD și la fostul (?) ALDE, azi cu multi cu membri „transferați” la PNL.
Rezultatele bune ale acestei companii nu se datorează calității managementului ci numai și numai legislatiei, conjuncturii geopolitice și crizei energetice. Numai să amintim de gogorițele cu panouri fotovoltaice pe lacurile de acumulare și nedecolmatarea acestora de 30 de ani.
Mișcarea Fondului Proprietatea este cât se poate de bună pentru a-și maximiza profiturile și de a scăpa de durerile de cap date de „concursul de spânzurat bani” al managementului ultimilor ani. Probabil că un calcul al celor de la Franklin Templenton arată că ar câștiga mai mult cu vânzarea unui prim pachet de 15% după care să vândă restul de 5%, decât dacă ar aștepta listarea inițiată de Ministerul Energiei, după care să-și lichideze o parte din pachetul său de 20%.
Ce sperăm prin această primă listare a celor 15 procente deținute de Fondul Proprietatea, oricum s-ar produce ea? În primul rând la o creștere a lichidității pe BVB, care cam suferă în ultima perioadă, apoi la atragerea de noi investitori și la o creștere a prestigiului BVB. Acestea atrag până la urmă creșterea economică a României. Dar cel mai important lucru care se va întâmpla este transparentizarea companiei și (sperăm) la aducerea unui management profesionist din afara cohortelor de sinecuri de partid.
Post Scriptum: Aflăm că România scapă din criza energetică printr-un cablu submarin care să trasfere energie electrică din Azerbaijan, prin Georgia, pe sub Marea Neagră, până la Constanța. Vă spun sigur că profesioniștii industriei energetice românești s-au crucit citind o astfel de știre. Să dăm câteva explicații: la nivel strategic, România își va creea o nouă dependență energetică, că să nu mai socotim că această linie va trece destul de aproape de zona de conflict, adică de Crimeia. La nivel tehnic: sunt peste 1000 de kilometri de cablu submarin și peste 500 de kilometri tereștri, ceea ce duce la existența de pierderi mari și la probleme tehnice greu de rezolvat. Tehnologia există, dar în cât timp se va pune în funcțiune un astfel de sistem și cât va costa? Oare cu banii dintr-o astfel de investiție nu ar fi mai sigur să construim noi capacități securitare de producție de energie electrică? … Și când zic asta, mă gândesc la faptul că Transelectrica nu este în stare de mulți ani să construiască câteva linii terestre care să închidă „inelul” de transport de energie din jurul Bucureștiului, ca să nu zic de cel din jurul României …
