Sebi Burduja își continuă campania. Adevărul e că omul a ținut-o tot într-o campanie încă din vremea în care mermelea asociații studențești care se gudurau pe lângă Dan Voiculescu și alți dubioși ai zilei. Cariera lui – Doamne, cum am ajuns să vorbim! – asta este: o campanie neîntreruptă. Vom afla la un moment dat și pentru ce mai exact. Deși, ajuns la Energie, este evident că băiatul a atins un punct de control de pe traseu. Cei care îi finanțează de atâția ani campania probabil că sunt mulțumiți.
Nu a candidat la București ca să câștige, ci ca să apară, să se prezinte, să aibă motiv să se bage-n seamă ca chiloții-n fund, cum se zice la mine pe cartier.
Mă uitam zilele trecute, a apărut revista Energy, zece mii de exemplare tiraj, cu Sebi pe copertă, bineînțeles.
Ce vreau să spun e că ne va sufoca Burduja, așa simt. Ridici capacul la gunoi, apare capul lui zâmbind, la toaletă la fel, unde intri dai peste mecla lui zâmbitoare, neobosită, trudind pentru viitor.
După ce a pierdut alegerile atât de lamentabil – mă rog, după ce le-a câștigat, cum spune el – a postat o serie de clipuri de la minister: „Hei, băieții, suntem din nou pe treabă, o nouă zi frumoasă!“. Atitudine de-aia de ciutan care s-a lovit la tibie de-l dor și ochii în cap, dar râde, e pozitiv, nu-l doare deloc.
Și zâmbetul ăla de pocăit care-ți bate la ușă într-o zi caniculară, el fiind îmbrăcat la costum, cu rucsac în spate, transpirând ca puiul în cuptor.
Mă rog, ce voiam să vă spun: va fi greu cu ăsta!
Articolul O meclă pe o copertă apare prima dată în Caţavencii.
